E marţi, a doua zi din ultima săptămână de vacanţă. E un alt prilej de analiză, dar îl întâmpin cu tristeţe. Nu am făcut ceea ce îmi doream, nu am făcut nici ceea ce mi se părea necesar. E încă una din zilele pierdute, zile care nu se vor mai întoarce vreodată.
Am trecut totuşi printr-o experienţă interesantă. Am fost jignită, dar nu m-a atins. Mă întreb dacă am învăţat să privesc lucrurile cu mai multă detaşare sau e doar faptul că acea persoană nu însemna nimic pentru mine. Dacă aşa e, înseamnă că sunt departe de ascultarea empatică pe care voiam să o dobândesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu