M-am îndrăgostit cândva
Ochii mi-i plecam, timidă
Forţa lui mă atrăgea
Inima-mi era deschisă.
Îmi plăcea s-ating, uimită
Trupul ce trăda puterea
Lângă el eram ferită
Şi am cunoscut iubirea.
Un zeu a fost, în ochii mei
Din marmură i-era plămada
Adânc, în strălucirea ei,
Mult prea târziu văzut-am piatra.
Când sub sclipirea de omăt
Simţeam o inimă din sloi,
Mă amăgeam, crezând că pot
Să încălzesc pentru-amândoi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu