Despre tentaţii

Mi-am propus un singur obiectiv: să încetez a-mi face rău atunci când sunt supărată pentru ceea ce se întâmplă în jurul meu, pentru momentele când sunt furioasă pe ceilalţi. Azi m-am gândit mult la asta, simţind tentaţia de a face ceva de care sunt sigură că îmi va părea rău mai târziu. Am ales să-mi analizez motivaţiile, să mă gândesc la consecinţe şi să iau o decizie care să nu îmi fie influenţată de sentimentele de azi. M-am simţit vinovată, furioasă, dar mai ales tristă. Am simţit din nou nevoia de a mă pedepsi pentru greşelile intenţionate sau nu şi am luptat din greu cu mine însămi ca să nu o fac. Cât de uşor accept să renunţ la ceea ce mi-am propus? Cât de important e pentru mine să perseverez în ceea ce consider a fi bine, încercând să evit a cădea pradă sentimentelor de moment? Care e dorinţa mea: să fac în orice clipă ceea ce simt sau să îmi stabilesc nişte repede şi să nu mă abat de la ele? E firesc să încerc a fi responsabilă în orice clipă sau pot să-mi "fac de cap"? Nu ştiu dacă există un răspuns care să fie valabil în orice situaţie şi mă întreb de ce suntem obligaţi să creştem atât de repede... Îmi e dor de copilărie!