Spre sunetul vieţii privesc

Spre sunetul vieţii privesc, spre lumină
Din mijlocul morţii, din apa tăcerii
Unde zâmbetul doare, credinţa se-nclină
Căci doar deznădejde se-adaugă durerii

Viaţa încet se târăşte spre moarte
Ca fluturul care, zburând spre lumină
Nu vede, bietul, cum aripa arde
Cum vraja vieţii spre moarte-l întoarnă

Viaţa-i minciună, e miere ce-nşală
Veninul l-ascunde sub chip de plăcere
Strigând te îmbie plăcerea mortală
Tăcând te răneşte o cupă de miere

Zadarnică-i truda, deşartă e viaţa
E vis, se destramă, e scrum ce rămâne
E cântec ce-adoarme, subţire-i ca gheaţa
Prin apa tăcerii lumina-i se cerne

Cânt viaţa ce piere, durerea ce tace
Căci viaţa e coajă, neant ce se coace
Viaţa-i zadarnică pernă de ace
Iubirea ucide, neantul m-atrage