EU SUNT

I Eu sunt tristeţe ce se-ntoarce spre sine
Mă-ntreb veşnicia de-ascunde ea taine
Aud ploaia şi-ascult suferinţa
Vreau liniştea nopţii şi-aştept nefiinţa

II Înţeleg disperarea, ascult deznădejdea
Spun doar tristeţe, ascund disperarea
Sper numai tăcerea, uitarea, neantul
Eu sunt moartea şi teama, adâncul, abisul

III Mă prefac veselie, iubire şi viaţă
Simt minciuna ce cu-ncetul mă-ngheaţă
Ating doar tăcere şi beznă şi-uitare
Sunt îngrijorată de eternul ce doare

Plâng în tăcere, plâng însăşi viaţa
Eu sunt tristeţe ce se-ntoarce spre sine